Publicat: 2009-04-10 03:56:10

De calitatea apei depinde sănătatea noastră

În acest context, Centrul Regional de Mediu, în comun cu Ministerul Administraţiei Publice Locale, a organizat un ciclu de seminare zonale cu genericul „Calitatea apei potabile din fântâni”, desfăşurate la Ştefan Vodă, Cahul, Bălţi, Comrat şi Chişinău. Scopul acestor întruniri a fost de a prezenta situaţia actuală a fântânilor şi izvoarelor din republică, sursele lor de poluare, precum şi impactul apelor potabile necalitative asupra sănătăţii populaţiei. De asemenea, au fost puse în discuţie diferite căi de soluţionare a problemelor legate de poluarea surselor de apă.

Actualmente, serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate sunt disponibile pentru 81% din populaţia urbană şi pentru doar 17% din locuitorii spaţiilor rurale. Prin urmare, o bună parte a populaţiei se alimentează din fântâni, izvoare şi fântâni arteziene. Participanţii la seminare au constatat situaţia critică în care se află aceste surse de apă potabilă. Cu părere de rău, însă, nu toţi primarii sesizează gravitatea problemei în cauză. Mai mult decât atât, nici populaţia în mare parte nu conştientizează efectele negative pe care le are apa potabilă de proastă calitate asupra sănătăţii.

Fireşte că apele freatice pot fi poluate în urma unor fenomene naturale, cum sunt de exemplu ploile abundente sau topirea zăpezii, însă principala cauză a poluării rămâne a fi totuşi activitatea umană. Printre cele mai frecvente surse de poluare a apei potabile din fântânile din spaţiul rural se numără: apele menajere vărsate haotic la suprafaţa solului, veceurile şi latrinele neizolate pentru acumularea apelor reziduale, deşeurile organice de la grajduri şi veceuri, gunoiştile neautorizate.

Cu regret, deseori aceste surse de poluare sunt amplasate în nemijlocita apropiere de fântânile şi/sau izvoarele din care se alimentează populaţia. Potrivit participanţilor la seminare, situaţia se agravează şi mai mult, din cauza că autorităţile publice locale nu sunt la curent cu existenţa factorilor care poluează pânza freatică şi nu iau măsuri eficiente de lichidare a lor. Mai mult decât atât, populaţia în mare parte nu sesizează interdependenţa directă între sursele de poluare şi calitatea apei pe care o consumă zi de zi. De asemenea, nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a redresa situaţia de sine stătător.

Conform investigaţiilor efectuate, fântânile din regiunile de nord ale republicii sunt mai puţin poluate faţă de cele situate în zonele sudice. În afară de aceasta, în sudul Moldovei se atestă o scădere a nivelului pânzei freatice, precum şi un deficit sporit de surse sigure de apă potabilă. Din cauza situării lor în apropierea surselor de poluare, majoritatea fântânilor şi izvoarelor depăşesc limitele maxim admisibile în ceea ce priveşte conţinutul de nitraţi şi nitriţi. Ca urmare, este afectată starea sănătăţii populaţiei, cei mai vulnerabili fiind copiii şi persoanele în etate. Oamenii nu-şi dau seama că adesea motivul stării precare a sănătăţii lor este consumul apelor contaminate cu diferite substanţe toxice şi agenţi patogeni. Ca rezultat creşte incidenţa unor asemenea maladii ca hepatita virală A, dizenteria, bolile diareice acute, salmoneloza, holera, tuberculoza, methemoglobinemia (boala albastrului de fântână), guşa endemică, caria dentară ş. a.

În vederea prevenirii efectelor negative ale poluării apelor din fântâni, specialiştii în domeniu recomandă utilizarea sistemelor de filtrare şi restabilirea pe cât posibil a sondelor, activităţi organizate cu sportul statului. În localităţile în care majoritatea fântânilor nu corespund cerinţelor de potabilitate să fie facilitat accesul la apa îmbuteliată, în special în şcoli şi grădiniţe. În cazurile în care acest lucru nu este posibil, se recomandă cu insistenţă de a steriliza prin fierbere apa întrebuinţată pentru consumul intern. De asemenea, trebuie verificată cu stricteţe starea igienică a recipientelor folosite pentru scoaterea apei din fântâni şi izvoare.

La seminare au fost evaluate posibilităţile de creare la sate a veceurilor publice de tip EcoSan. Supranumite şi toalete uscate, acestea se bazează pe principiul separării urinei de masele fecale chiar de la început, folosindu-se scaune speciale. Astfel se exclude utilizarea apei pentru spălarea excrementelor, care nu sunt transportate în altă parte, ci se depozitează şi prelucrează într-un mod anume, pentru a fi utilizate ulterior în calitate de îngrăşăminte naturale fără a se aduce prejudicii mediului şi diminuând pericolul infectării solului şi a pânzei freatice cu agenţi patogeni.

Una dintre problemele discutate în cadrul seminarelor zonale este necesitatea renovării sistemelor de aprovizionare cu apă – în localităţile unde acestea, bineînţeles, există – lucru care nu este posibil din contul administraţiei publice locale, fiind nevoie de sprijinul organelor centrale din domeniu. De asemenea, trebuie atrase alocaţiile din fondurile internaţionale, precum şi din Fondul Ecologic de lângă Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. O bună parte din participanţii la seminare s-au plâns pe costurile exagerate pentru elaborarea documentaţiei de proiect, stabilite de instituţiile de proiectări pentru schemele de aprovizionare cu apă din sondele arteziene. Sunt costisitoare şi lucrările de conservare a sondelor şi cele de restabilire a paşapoartelor informative. În acest sens s-a propus acordarea subvenţiilor de stat şi a serviciilor fără plată, în special pentru localităţile cu deficit de apă sau cele în care apa din fântâni nu corespunde cerinţelor de potabilitate.

Păstrarea unui mediu curat şi sănătos este responsabilitatea fiecăruia. În acest context, realizarea măsurilor de protecţie a surselor de apă potabilă nu ţine numai de Centrele de Medicină preventivă, ci şi de Administraţia Publică Locală, Inspecţia Ecologică, instituţiile de învăţământ gospodăriile agricole, agenţii economici, comunitatea în întregime. Ca o necesitate stringentă se impune informarea şi implicarea populaţiei în activităţile de protecţie a resurselor acvatice, inclusiv a surselor de apă potabilă. Menţinerea fântânilor într-o stare tehnico-sanitară satisfăcătoare nu este un lucru dificil dacă se întreprind următoarele măsuri:

  1. Să se amplaseze fântâna la o distanţă de cel puţin 25 m de la toaletă, de la gropile de gunoi, locurile de depozitare a deşeurilor organice (composturi), latrine, grajduri sau de la alte surse de poluare.
  2. În jurul fântânii să se facă un „lacăt” de lut bine bătătorit până la o adâncime de 2 m şi o lăţime de 1 m. Deasupra să se toarne beton pe o lăţime de 2 m cu înclinaţie dinspre fântână.
  3. Să se îngrădească orice fântână, să i se facă acoperiş, găleată publică cu suport şi capac la gură.
  4. Să se interzică spălatul rufelor, adăpatul vitelor în apropierea fântânilor. Pentru acest scop să se prevadă un loc special la o distanţă de cel puţin 15 m de la fântână.
  5. Cel puţin o dată pe an este necesar să se cureţe şi să se dezinfecteze fântânile cu soluţii ce conţin clor (100-150 gr clor activ la un metru cub de apă din fântână).
  6. Pentru a controla calitatea apei la indicii chimici şi bacteriologici, vă puteţi adresa la Centrele de Medicină Preventivă din localitatea Dvs.

Ciclul de seminare „Calitatea apei din fântâni” fac parte din cadrul proiectului „Promovarea Iniţiativei Europene privind Apa şi a Managementului Integrat al Resurselor Acvatice în Republica Moldova”, implementat de către REC Moldova cu susţinerea financiară a Comisiei Europene. Unul dintre obiectivele acestui proiect este informarea reprezentanţilor administraţiei publice locale despre starea curentă a resurselor acvatice, sursele lor de poluare, precum şi modalităţile de soluţionare a problemelor ecologice care afectează calitatea surselor de apă potabilă.

Autor: Anastasia RADU, REC Moldova
Preluat din Revista „Natura”, aprilie 2009